- cuvântãtór
- adj. m., s. m., pl. cuvântãtóri; f. sg. şi pl. cuvântãtoáre
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
cuvântãtór
Look at other dictionaries:
cuvântător — CUVÂNTĂTÓR, OÁRE, cuvântători, oare, adj., s.m. si f. 1. adj. Care cuvântă (1), cuvântăreţ; care are însuşirea de a vorbi. 2. (Rar) s.m. si f. Orator, vorbitor. – Cuvânta + suf. ător. Trimis de gudovan, 29.05.2004. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
vorbitor — VORBITÓR, OÁRE, vorbitori, oare, adj., subst. I. adj. 1. Care vorbeşte; care foloseşte limbajul articulat. ♦ Care vorbeşte plăcut (şi mult); vorbăreţ, comunicativ. 2. Evident, edificator, elocvent. II. s.m. şi f. 1. Persoană care vorbeşte, care… … Dicționar Român
conferenţiar — CONFERENŢIÁR, Ă, conferenţiari, e, s.m. şi f. 1. Persoană care ţine o conferinţă. 2. Grad în învăţământul superior, intermediar între lector şi profesor; persoană care deţine acest grad. [pr.: ţi ar] – Din fr. conférencier. Trimis de LauraGellner … Dicționar Român
cuvântăreţ — CUVÂNTĂRÉŢ, EÁŢĂ, cuvântăreţi, e, adj. (Rar) Cuvântător (1); care vorbeşte frumos, meşteşugit. – Cuvânta + suf. ăreţ. Trimis de gudovan, 29.05.2004. Sursa: DEX 98 CUVÂNTĂRÉŢ adj. v. vorbitor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
necuvântător — NECUVÂNTĂTÓR, OÁRE, necuvântători, oare, adj. Care nu vorbeşte. ♦ (Substantivat) Animal. – Ne + cuvântător. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 NECUVÂNTĂTÓR s. v. animal. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime necuvântătór adj … Dicționar Român
